Primaria Comunei Iara

    Istoricul localitatii
    Comuna Iara, impreuna cu satele ce-i apartin, au jucat un rol important pe toate planurile in aceasta zona, Iara fiind din vremuri indepartate un centru, un mare "targ", unde se intalneau atat ramuri ale Apusenilor, cat si ale Campiei Transilvaniei.
    In urma cu un secol, in zona Ierii si in tinuturile Ierii au fost declansate ample lucrari de cercetare, menite sa evidentieze intr-o masura cat mai mare ca pe aceste meleaguri a existat viata omeneasca, ca aici oamenii au avut, in cele mai indepartate vremuri, preocupari diverse care sa le asigure viata si traiul.
    Astfel, la Iara, la locul "Groapa Papii", pe drumul ce duce spre Baisoara, s-au descoperit urme de constructii, ceramica, tegulae mamatae din epoca romana. Se presupune ca, pe aici, ar fi existat o asezare de mineri care se ocupau cu extractia minereurilor, a aurului cu deosebire si tot aici il spalau si il prelucrau.
    In perimetrul satului Cacova Ierii, la punctul numit "Cetate", au fost descoperite fragmente ceramice din faza de tranzitie spre epoca bronzului, apartind culturii Cotofeni, faza a doua, si in epoca bronzului, cutura Sighisoara-Wietenberg, faza a doua si a treia.
    La Buru a fost descoperit un depozit de bronzuri din care amintim un cazan si o ceasca, din acest depozit mai facand parte si numeroase culturi de bronz, care se afla in muzeul din Budapesta.
    Pe teritoriul satului Fagetu Ierii se afla numeroase urme de unde s-a extras aur si s-au efectuat operatiile de spalare a aurului. Foarte probabil ca aceste urme pot fi datate in perioada dacica, daco-romana si romana.
    Pe teritoriul satului Surduc si in hotarul sau au fost descoperite importante urme de spalare a aurului in epoca romana (despre aceste descoperiri se fac referiri in lucrarile istoricului Teglas).

    Atestarea documentara
    Avand un destin istoric si o individualitate proprie localitatile care compun azi comuna Iara sunt atestate documentar pe diferite trepte istorice. In acest fel, primele atestari documentare le avem din perioada evului mediu.
    Potrivit documentelor localitatea Iara este atestata din anul 1288. In evul mediu erau doua sate cu numele de Iara:

Iara de Sus,
Iara de Jos.

    Iara de Sus sau Felso Jara (prima localitate a comunei) era asezata in zona "Sesului Ierii", spre satul Baisoara. In aceasta parte se gasea si o mina de aur, numita multa vreme, pana in perioada contemporana, "Cororonia Banya" sau mina lui Coroianu.
    Iara de Jos (Alsojara) este atestata documentar tot din anul 1288. De fapt, la 1288 apare in documente sub numele de Jara, in 1322 tot Jara, in 1332 este amintit un Sacerdos de Jara (preot de Iara), din nou este pomenita, Feljara, iar din 1449, Aljara, amintita in Fewlyara. Peste 150 de ani, respectiv in 1599, sunt amintite ambele localitati: Felso si Also Jara. In conscriptia din 1733 apare doar denumirea Jara. In conscriptia lui Bucow, la 1760 apare cu denumirea Alsojar.
    La 1417, cele doua localitati apar in alte documente scrise impreuna Iara et altera , Iara si cealalta Iara, la 1426 Iara et Feljara .In 1461, localitatii I se mai spunea Jarabanya,iar, in 1474, Aurifodina in territoria possessionis. Potrivit etimologiei acestui nume, un fapt este cert: denumirea are origine slavo-romana. Referitor la migratia slavilor in zona, asezarea ar fi primit numele de la un oarecare Iaroslav, un om de vaza, poate chiar stapanul acestor locuri.
    Apar in unele documente din perioada 1562-1592 nume de proprietari ai satului Iara de Sus, ca de exemplu:

Ianos Varsolvi,
Ianos Lupsai (familie de romani din Lupsa),
Martin Hesati,
Martin Tofanto,
Dionine More.

    Si pentru aceasta zona de la poalele Apusenilor studiile istorice semnaleaza existenta intre anii 1366-1502 a unor cnezate si voivodate (in special in depresiunea nord-estica a Muntelui Mare), la Ocolis, cnezat in care faceau parte Surducul, Iara, Agris, Saliste, Sacel, inclusiv satele Aiton, Plaiuri, Deleni si altele. In 1448, este amintit cneazul de Ocolis, Toma, care cazuse deja in stare de servitute. Din documente inedite aflate la Directia Judeteana a Arhivelor Cluj, rezulta ca in anul 1766 existau in Iara 38 capi de familie cu statut de iobag, alte 7 vaduve de iobagi (care tineau loc de cap de familie), 35 capi de familie de jeleri si alte 6 familii unde cap de familie erau vaduve de jeleri si 6 familii de tigani. Parte din capii de familie iobagi fugisera de pe domenii si erau urmariti pentru a fi readusi pe domeniu.
    Toate cele 12 sate care fac parte din comuna Iara apar atestate documentar pentru prima data cu cateva decenii sau secole mai tarziu, unele dintre acestea fiind declarate localitati (sate) abia in secolul XX: Masca., Lungesti, Valea Vadului si Valea Agrisului.
    Iara, ca resedinta, este comuna ce numara 13 sate si are aproape 150 kilometri patrati, fiind una dintre cele mai mari localitati din judet sub aspectul intinderii teritoriale (locul 19).

    CADRUL FIZICO-GEOGRAFIC
    Transilvania este considerata de catre multi specialisti ca tara tuturor formelor de relief, de la campia joasa pana la muntii relativ inalti. Ea se infatiseaza intr-un peisaj natural deosebit de variat, complex si pitoresc.
    Faptul ca s-au asezat oameni pe aceasta zona intinsa a Apusenilor este urmarea prieteniei Muntilor Carpati fata de oameni care, la randul lor, le-au pretuit prietenia.
    "Tara Ardealului, spunea Balcescu, este o tara mandra si binecuvantata intre toate tarile. Ea seamana a fi un palat maret si intins, cap de opera de arhitectura, unde sunt adunate si asezate cu maiestrie toate frumusetile naturale ce impodobesc celelalte tinuturi ale Europei."

    Asezare geografica
    Comuna Iara face parte din aceasta tara a Transilvaniei, fiind situata in sud-vestul judetului Cluj, la limita dintre Depresiunea Transilvaniei si Muntii Apuseni. Face parte in zona Hajdate-Turda.
    Depresiunea de contact Iara, care ocupa partea centrala si nordica a comunei, este sculptata in sedimente dominant paleogene ale "golfului Iara-Baisoara" si este conturata in amonte de defileul Surduc.
    Masivul Muntele Mare este prezent prin extremitatea estica a sa in zona Ocolis, iar Muntii Trascau sunt prezenti prin prelungirile din partea estica-sud-estica si sudica a comunei.
    Aceasta situare geografica confera comunei o serie de particularitati bine conturate. Pe o suprafata de aproape 150 km patrati se intalneste o mare varietate de relief, munte, deal si portiuni reduse de ses.
    Vecini ai comunei Iara sunt: la vest Baisoara (satul de centru si satul Muntele Baisorii), la nord comuna Ciurila, respectiv satele Filea de Sus, Filea de Jos si satul Sutu; la nord-est comuna Petresti cu satele Petrestii de Sus, Plaiuri si Livada; la est comuna Moldovenesti, iar la sud comuna Ocolis ce apartine judetului Alba.
    Comuna Iara are in componenta, pe langa localitatea de resedinta a comunei, alte douasprezece sate: Agris, Borzesti, Buru, Cacova Ierii, Fagetu Ierii, Lungesti, Masca, Magura Ierii, Ocolisel, Surduc, Valea Agrisului si Valea Vadului.

    Drumurile si distantele intre localitati
    Drumurile

Drumul national (DN 75): Turda - Mihai Viteazu – Moldovenesti - Buru spre Campeni -Abrud, care este si limita cu judetul Alba, strabate comuna de la Buru pana iesirea din satul Lungesti; pe firul acestei sosele se gaseste satul Lungesti la cca. 3, 5 km de Buru, in sus pe Aries.
Drumul judetean: DJ 197 de la Buru-Surduc-Iara-Baisoara-Luna de Sus- Floresti; DJ 107 Iara-Surduc.
Drumul comunal: DC 103 Iara-Agris; DC 87 Iara-Borzesti; DC 102 Iara-Cacova Ierii; DC 105 Iara-Ocolisel deviat prin DN 75; DC 104 si DC 106 Iara-Surduc-Magura; DC 104 Iara-Valea Agrisului; DC 102 Iara-Cacova Ierii-Valea Vadului;

Distantele de la centrul de comuna, Iara, spre:

Cluj-Napoca- 43 km;
Turda- 31 km;
Agris- 5 km;
Borzesti- 15 km;
Buru-10 km;
Cacova Ierii-3 km;
Fagetul Ierii 0,5 km;
Lungesti- 13,5 km;
Masca- 4 km;
Magura Ierii- 9 km;
Ocolisel- 9 km;
Surduc- 3 km;
Valea Agrisului- 3,5 km;
Valea Vadului- 9 km.

    Relieful
    Daca studiem cu atentie intregul relief al Transilvaniei, vom constata ca el se infatiseaza intr-un peisaj natural deosebit de variat, complex si pitoresc.
    Relieful comunei Iara este foarte diversificat, de un pitoresc aparte, el constituind o importanta sursa turistica. Depresiunea Iara, in care se afla localitatea de centru, este strajuita, de o parte si de alta, de Muntele Mare si de Dealul Agrisului.
    Doi munti falnici si vestiti, Muntele Mare si Muntele Trascaului, sunt prezenti in cadrul comunei, primul prin extremitatea sa estica, inspre Ocolisel, al doilea prin prelungirile din estul, sud-estul si sudul comunei.
La randul lui, Dealul Agrisului, de 801 metri, este una dintre culmile semete ale zonei.
    Valea Ocoliselului este puternic adancita (300-400 m), cu pante longitudinale mari (6-7 m/km) si numeroase rupturi de pante. Strabatand intercalatiile de calcare cristaline, apa a creat aici un sector de chei pitoresti, Cheile Ocoliselului.
Relieful Muntilor Trascau este strans legat de particularitatile litologice, capatand adesea un caracter greoi, cu culmi rotunjite si vai care-l strabat, uneori, sub aspect de defileu ( Defileul Surduc, Defileul Ariesului). Pe valea paraului Borzesti, relieful capata un aspect neuniform, avand forma de chei, cu fenomene exocarstice si numeroase rupturi sub forma de cascada. Asemenea aspecte se intalnesc si la coborarea de la Magura Ierii spre Surduc.
    Relieful fluviatil este si el bine individualizat, zona fiind strabatuta de Aries, care are o vale adancita, sub forma de defileu. Afluentul sau principal este Iara , avand o vale cu o lunca larga, pe alocuri mlastinoasa precum si terase supuse unor procese slabe de tasare, in aval de Surduc, avand o vale adancita sub forma de defileu.
Procesele de versant sunt diverse, de la eroziuni uneori foarte intense la alunecari de teren, (cu posibilitate de a afecta si localitati ca Fagetul Ierii, Masca, Cacova Ierii, Agris si Borzesti), surpari, procese de deplasare lenta, "tip creep si poliflexiune" - spun specialistii - raspandite pe versantii cu o inclinare estica si nord-nord-estica.
Dezvoltat este si relieful antropic, reprezentat prin cariere, halde de steril, etc. In cadrul carierei Fagetul Ierii sunt afectate arii extrem de extinse prin declansarea unor alunecari masive de teren.

    Vegetatia
    Evolutia vegetatiei si a faunei a fost influentata de conditiile fizico-geografice generale ale zonei, dar si de modificarile intervenite in timp, prin amenajari forestiere, defrisari, schimbarea destinatiei unor terenuri cu vegetatie spontane in arabil, pasuni, spatii construite, exploatarea minereurilor, a pietrei din cariere.
Specialistii identifica urmatoarele subetaje si etaje de vegetatie:

Subetajul gorunului ocupa zona nordica a comunei.Astazi padurile sunt insularizate, in urma defrisarilor ce au avut loc mai ales in ultimii 15 ani.
Subetajul fagului ocupa cea mai mare parte din fondul forestier al comunei, in centrul si sudul ei.
Etajul boreo-nemoral, de amestec, apare sporadic pe versantii umbriti sau in arealele inverzite din vaile inguste.
Vegetatia forestiera azonala se intalneste in luncile Ariesului, a Ierii si a afluentilor acestor ape. Au fost identificate urmatoarele asociatii de arin negru, de arin albce apar in zona inalta. Plantatiile de pin negru au fost efectuate in scopuri antierozionale.

    Se intalnesc, pe alocuri, fagete montane, amestecuri de rasinoase cu fag.
    Vegetatia ierboasa este in mare parte de provenienta secundara. In lunci, in microdepresiuni umede se intalnesc asociatii de hidrofile de lunca si unele asociatii de faneata. Alte asociatii se intalnesc in locurile mlastinoase.
In locul padurilor defrisate s-au instalat asociatii vegetale ierboase secundare cu caracter stepic.
    Pe versantii sudici se afla asociatii de ierboase cu pronuntata tenta xerofila.
    Suprapasunatul duce la reducerea gradului de inchegare a vegetatiei, a biodiversitatii generale si reducerea speciilor cu valoare nutritiva, furajera, acestea fiind inlocuite cu buruienisuri.
    Nici arinisurile, nici salicetele nu au scapat de impactul antropic.
    Aceste distrugeri au determinat scaderea functiei hidrologice si antierozionale. In ce priveste subetajul nemoral al gorunului, se intalnesc peste 120 de specii nemorale native si aproximativ 100 de specii in pajistile ce au rezultat ca urmare a defrisarii padurilor.Aici se intalnesc specii rare precum: Papucul Doamnei, Bulbucul (in locul numit Dumbrava Ierii, situat la 2,5 km N-E de Iara).
    In ceea ce priveste fagul, sunt peste 250 specii nemorale si 144 specii de pajisti secundare.
    Din ecosistemele azonale si intrazonale se remarca cele cacifile (peste 400 de specii native).

    Fauna
    Aceasta zona are o fauna bogata. Fata de patrimoniul forestier ce-l are comuna, fondul de vanatoare este relativ mare, fiind format din mamifere de talie mare, ca mistretul, capriorul, vulpea, precum si iepurele cumun. Mai rar se intalnesc lupul, cerbul si extrem de rar rasul.
    In categoria pasari, se intalnesc fazanul, cocosul de munte, potarnichea, prepelita, turturica, uliul porumbar, uliul pasarar, bufnita, corbul, cioara cenusie, cotofana, gaita, butura, vrabia, mierla, privighetoarea, cucul, ciocanitoarea, sturzul. Dintre pasarile migratoare se intalnesc randunica si barza.
    In apele ce strabat comuna (Aries, Valea Ierii, Valea Vadului), traiesc pastravul indigen, scobarul, porcusorul, cleanul, chiscanul. Cu exceptia pastravului indigen, ceilalti pesti sunt pe plan secundar in apele de munte (Valea Ierii, Valea Vadului). Aceste specii se gasesc pe Aries, in sus spre Moldovenesti. Dintre crustacee se gaseste racul.
    In ce priveste fauna localitatilor pot fi intalniti: sobolanul de casa, soarecele de casa, nevastuica. Podurile caselor vechi sau ale celor nelocuite sunt preferate de cucuvele si lilieci.

    Hidrografia
    Reteaua hidrografica a comunei Iara este tributara Bazinului Hidrografic al Muresului ( Bazin de ordinul I), avand drept colector principal Valea Ariesului, care traverseaza tangential comuna in partea de sud a acesteia, si Valea Ierii, care traverseaza longitudinal - pe directia NV-SE- teritoriul acesteia, constituindu-se ca afluent de stanga al raului Aries.
    Se mai adauga Valea Ocolisel, afluent de stanga al raului Iara.
    Regimul hidrologic al cursurilor de apa de pe teritoriul comunei se diferentiaza in doua tipuri:

regim carpatic transilvan caracteristic pentru Valea Ariesului, Valea Ierii si Valea Ocoliselului, cu ape mari de primavara cu durata de1-2 luni (martie-aprilie). Aceasta perioada este urmata de viiturile de la inceputul verii (mai-iulie). Din luna iulie pana in noiembrie se instaureaza o perioada caracterizata prin seceta hidrologica,cu intreruperi determinate de viituri care sunt in crestere ca frecventa in ultimii ani.Viiturile de toamna au o fecventa de producere de 30-40% iar iarna se pot produce viituri catastrofale, cu frecventa de producere de 10-20%, determinate de incalziri bruste.
regimul pericarpatic transilvan caracteristic pentru cursurile de apa dezvoltate in partea de est a comunei (paraul Agrisului, paraul Caprei), cu ape mari de scurta durata, de origine pluviala in luna martie si cu viituri mai ales in perioda mai-iulie.

    Alimentarea hidrica a cursurilor de apa aferente comunei Iara este pluvionala, in special, urmata de cea subterana, care are un caracter moderat.
    In zona montana cantitatea de precipitatii este in crestere : de la 7l/s/km patrati in partea de est a comunei pana la 10l/s/km patrati in zona montana.
    Scurgerea medie a aluviunilor in suspensie pe teritoriul comunei are valori de 0,1-1t ha/an.
    Turbiditatea medie (continutul in particule diverse, aflate in suspensie) a cursurilor de apa (cu exceptia Agrisului) are o valoare de 250-500gr/m cub, fiind mai crescuta in partea deluroasa din estul comunei, unde se dezvolta pe suprafete extinse argilele.
    Chimismul apelor este bicarbonatic (200mg/ l) in partea de sud a comunei si sulfuric in nordul si estul comunei, cu cresteri ale concentratiei de fier pe cursul mijlociu al Ierii (la intrare raului in aria exploatarii de minereu de fier de la Masca, care se deverseaza pe cursul principal prin intermediul reziduurilor in suspensie, provenite de la instalatiile de flotare a minereurilor).
    Cursul de apa propriu-zis, care dreneaza teritoriul comunei Iara, este Ariesul. El este colectorul principal al tuturor cursurilor de apa de pe raza comunei.
    La intrarea pe teritoriul comunei, Ariesul are un debit mediu multianual de cca. 19 mc/sec., iar la iesire de cca. 23mc/sec. Panta medie este de 2,3m/km la confluenta cu Iara. Ape mari sunt primavara (cca 50 mc/sec in aprilie), apoi in scadere vara, mici toamna (cca 10mc/sec in septembrie) si ape in crestere din a doua parte a iernii. In perioada apelor mari de primavara, debitul se apropie de 100mc/sec, iar debitul mediu minim scade toamna la 5mc/sec (in septembrie).
    Principalul afluent de stanga al Ariesului este raul Iara, care dreneaza partea centrala a comunei pe directia NV-SE. Curge pana in Aries, in dreptul satului Buru, la o cota de 358 m. Pe teritoriul comunei curge pe o distanta de cca. 15 km, de la izvorul sau in masivul Muntele Mare (1775 m altitudine), versantul sudic are o panta medie de 66%, panta medie generala fiind de 30%. Suprafata bazinului este de 321 kmp, iar cea a fondului forestier de 14545 ha, rezultand un procent de impadurire de 45,3%.
    De mentionat ca din cei 184 km ai Ariesului, de la izvoare si pana la varsarea in Mures, circa 15 km sunt pe raza comunei Iara.
    Pe teritoriul comunei, raul Iara are caracter longitudinal. Dupa iesirea din depresiunea Iara – Savadisla intra in defileul de la Surduc, la nivelul luncii valea avand o latime de 50-80 m. Terasele aproape lipsesc in acest sector, cea mai dezvoltata avand-o lunca.
    Valea Ocolisel este mai dezvoltata in partea vestica a comunei , in zona montana. Izvoarele sale se afla la o altitudine de 1540 m, in perimetrul Muntilor Baisorii.Este afluent de stanga al Ariesului, lung de 25 km, si conflueaza cu Ariesul in amonte de satul Lungesti, la o altitudine de 374 m.Panta medie de curgere este de 47%. Asa se face ca are un aspect de vale salbatica, cu repezisuri, mai ales in chei.
    Suprafata bazinului este de 51 kmp, iar a fondului forestier din cadrul bazinului este de 1836 ha, rezultand un procent de impadurire pe bazin de 36%, procent superior mediei de baza. Aceasta vale are un aspect peisagistic de vale montana tipica.
    Agrisul (Valea Agrisului), afluent de stanga al Ierii, este tip de apa de deal. Izvoraste de sub Dealul Agrisului, de la cota 670 de m. Conflueaza cu Iara , in zona defileului Surduc, la cota 475 m. Panta medie este de 31% si are un coeficient de sinuozitate de 1,8. Pe cursul superior valea are aspect de defileu.
    Paraul Agrisului, dupa ce curge pe directia NV-SE, brusc realizeaza o schimbare de directie de 90 de grade la contactul cu structurile subvulcanice, acesta curgand in continuare pe directia NE-SV.
    Suprafata bazinului este de 14 kmp, iar cea a fondului forestier de 148 ha. Pe bazin, procentul de impadurire este de 10, 5% ( foarte mic), care corelat cu structura geologica fragila din partea superiora si mijlocie a cursului favorizeaza intense procese de eroziune.
    Mai sunt si alte cursuri care au un caracter temporar doar in cazul unor ploi torentiale (exemplu Valea Capra ); ele pot, insa, cauza mari pagube.
    Apa freatica este prezenta pe intreg teritoriul comunei, dar la diferite adancimi si calitati. In ariile de lunca si terase au diferite medii si potabilitate buna.

    SANATATE SI ASISTENTA SOCIALA
    In Iara asistenta medicala este asigurata de 4 medici si 4 asistenti. In prezent sunt functionale 2 cabinete medicale individuale, deservite de 2 medici de familie si 2 asistenti.
    Centrul de Sanatate, cu cladire proprie, este deservit de 2 medici, 5 asistenti si 6 ingrijitori. Tot aici functioneaza 1 cabinet stomatologic deservite de 1 medici.
    In centrul de comuna functioneaza o farmacie de uz uman, care deserveste nu numai comuna Iara, cat si comunele invecinate.
    Medicii de familie asigura asistenta medicala pentru specialitatile medicina generala si pediatrie.
    In localitatea Iara, mai functioneaza si un Dispensar Veterinar unde lucreaza un medic si 3 tehnicieni veterinari. In sate exista doua puncte de insamantari artificiale si naturale. Taurii, armasarii si vierii sunt autorizati. Activitatea este asigurata de patru cadre calificate in acest domeniu.